Dezvoltarea gandirii

La sfarsitul primului an de viata gandirea copilului este dominata in totalitate de actiunea concreta cu obiectele. La un an si jumatate se face trecerea decisiva spre reprezentarea actiunii inainte de executarea ei reala. Copilul de aici inainte are capacitatea de a opera in plan mental cu imaginile secundare furnizate de reprezentare. Capacitatea de a inlocui actiunea concreta, directa, cu imaginea ei are implicatii asupra jocului a manevrarii obiectelor si asupra dezvoltarii gandirii.

Una din cele mai importante achizitii este vorbirea. La sfarsitul primului an de viata majoritatea copiilor pronunta cateva cuvinte cu inteles, daca nu mai multe dintre acestea unele fiind cuprinse in vocabularul propriu sau limbajul propriu. La sfarsitul primului an de viata deja cunoaste valoarea sociala a limbajului, respectiv faptul ca prin intermediul limbajului poate obtine satisfacerea unor trebuinte. in jurul varstei de 2 ani el foloseste limbajul ca mijloc de comunicare curenta.

Vocabularul sau poate contine de la 8 pana la 20 de cuvinte, jargonul folosit este impregnat de continut emotional, se joaca repetand un cuvant sau o fraza. La 2 ani ritmul si fluenta vorbirii este inca slaba, produce propozitii din care lipseste de cele mai multe ori verbul, vocea nu este controlata in volum si modulatie. La 3 ani aproape majoritatea continutului exprimat de copil este inteligibil, intelege intrebari simple ce au legatura cu mediul sau si activitatile sale. Este capabil sa relateze despre experienta sa si relatarea sa poata fi urmarita si inteleasa. In evolutia limbajului la copil pot fi evidentiate mai multe stadii.

Identificam urmatoarele stadii:

• Stadiul cuvantului-fraza in care copilul exprima atitudini afective si mintale si care contin o mare incarcatura informationala. Acest stadiu se intinde de la 1 an la 1 an si jumatate.
• Stadiul prefrazei dureaza de la 1 an si jumatate pana la 2 ani. Copilul pronunta cuvintele unele dupa altele in ordinea importantei pe care acestea par sa o aiba pentru el.
• Stadiul frazei gramaticale in care copilul exprima relatii intre notiuni si judecati. Stadiul debuteaza la doi ani si cateva luni.
• Stadiul structurii sintactice debuteaza la 3 ani.
• Stadiul diferentierii formelor gramaticale, la 3 ani si jumatate. De la exercitiul vocal din primul an de viata in care sunt incluse ganguritul si tipatul, copilul trece la exercitiul cuvintelor cand jocul cu cuvintele si silabele este aproape permanent. Sunt active majoritatea functiilor limbajului : cea de comunicare - copilul exprima ceea ce vede, aude, simte, vrea, functia reglatorie - declanseaza actiuni cu ajutorul limbajului dar predominanta este functia ludica - copilul se joaca si exerseaza vorbind

In Romania indicile dezvoltarii normale a comportamentului verbal sunt :

• 1 luna - sunete laringiene
• 2 luni -gangureste
• 3 luni - vocale si consoane izolate
• 4 luni - tendinta de modulare
• 5 luni - sunete în ritm alert
• 6 luni- sunete mai variate
• 7 luni - vocalizeaza silabe
• 8 luni - pronunta silabe
• 9 luni - silabe repetate
• 10 luni - întelege cuvinte folosite des
• 11 luni- cuvant cu sens
• 12 luni - 2 cuvinte cu semnificatia precisa
• 15 luni 4 pana la 6 cuvinte în vocabular activ si folosirea jargon-ului
• 18 luni - 8 pana la 10 cuvinte, în vocabular activ, foloseste cuvinte - propozitii
• 24 luni - propozitii din 2, 3 cuvinte ( substantive, verbe, adjective, pronume)
• 27 luni - îsi vorbeste singur cand se joaca
• 30 luni - vocabular activ bogat, cuvinte din mai multe silabe, verb conjugat, pronume personal
• 33 luni - poezii scurte, sensul pluralului
• 36 luni - relateaza situatii din viata lui si a familiei, receptiv la cuvinte noi, limbaj contituit gramatical, foloseste corect pluralul

Nu trebuie uitat insa in aprecierea dezvoltarii ca fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare si caracteristicile sale individuale si evaluarea trebuie realizata pe mai multe dimensiuni pentru ca aprecierea sa fie corecta.

Perioada de la 1 la 3 ani din perspectiva piagetiana este caracterizata de incheierea stadiului senzorio-motor (o - 2 ani) si debutul stadiului umator, cel preoperational ( de la 2 la 7 ani).La sfarsitul primului an de viata dezvoltarea inteligentei conform teoriei lui Piaget parcurge urmatoarele stadii ale dezvoltarii senzorio-motorii:

Stadiul reactiilor circulare tertiare si descoperirea de mijloace noi prin experimentare activa (11/12 luni - 18 luni)

• Pentru ca actul inteligent sa fie complet sunt necesare mijloacele noi de actiune, crearea lor si cautarea acestor mijloace este caracteristica acestui moment
• Conduita sforii - Trage sfoara de care este legat un obiect pentru a-l apropia
• Conduita suportului - Trage covorul pentru a aduce mai aproape obiectul sau trage fata de masa pentru a cobora obiectul
• Copilul cunoaste rezultatul actiunii sale si il repeta folosind scheme cunoscute de actiune, in cele tertiare atiunile sunt caracterizate de schimbarea modalitatii de producere a rezultatului
• Experiente pentru a vedea ce se intampla (exemple: descoperind traiectoria unui obiect copilul va cauta sa-l arunce in alte moduri sau de la alte puncte de plecare)

Stadiul inventarii de mijloace noi prin combinari mentale (18 -24 luni)

• Solutia la problema nu mai este tatonata practic, copilul fiind capabil sa gaseasca solutia in mintea sa
• Conduita bastonului - apropie un obiect indepartat folosind un bat

Varsta lui 'NU'!!

Perioada dintre 1 si 2 ani este una dintre cele mai dificile din viata unui copil – pentru parinti, bineinteles. Un copil de 15 luni nu intelege inca termenul „nu”. Acest lucru se intampla de fapt abia dupa 2 ani.

Totusi, dupa ce implinesc varsta de 18 luni copiii intra in zona "nu". Poti sa ii oferi si mancarea lui preferata, el va da din cap si va spune "nu, nu, nu!". Iti poate raspunde la orice spui tu cu "nu". Si asta pentru ca in jurul varstei de un an copiii incep sa imite cam tot ce aud. Iar "nu" este unul dintre cele mai usoare.

Poate nu ti-ai imaginat niciodata ca bebelusul tau o sa se opuna la orice, dar aceasta atitudine nu este una de neascultare sau necooperare, ci reprezinta o sanatoasa declaratie de independenta.

"In jurul varstei de 12 luni are loc un salt dinamic in capacitatile mentale si fizice ale bebelusului", spune Claire B. Kopp, autor al cartii "Pasii bebelusului".

Bebelusul incepe sa descopere. "Pot face multe lucruri si vreau sa le incerc", ar parea ca spune el. Isi testeaza limitele, dar nu intr-o maniera malitioasa. De fapt, "nu"-urile unui bebelus de un an sunt mai mult spuse in joaca. Incepe sa recunosaca o lume puternica si o experimenteaza: tipa "nu" la orice, dar face acest lucru razand si zambind.

S-ar putea ca aceasta atitudine negativa sa nu apara la varsta de 12 luni, dar mai devreme sau mai tarziu va aparea. Prin negatii copilul isi exprima identitatea in continua dezvoltare.

S-ar putea sa refuze aproape orice, chiar si unele haine cu care tu vrei sa il imbraci. Nu te enerva, gandeste-te ca prin a-ti arata preferintele lui si ingnorandu-le pe ale tale, bebelusul invata sa ia decizii si sa gandeasca pentru el.

Refuzul este de fapt un semn normal ce arata faptul ca se simte sigur pe el. Incepe sa caute un sprijin emotional, de care are nevoie pentru a explora lumea din jurul lui.

Asculta-l!

De cele mai multe ori impulsul tau este sa ignori aceste refuzuri ale copilului tau. Cel mai bine ar fi sa incerci sa decodezi ceea ce simte, ceea ce vrea. Cateodata, datorita faptului ca posibilitatile lui de a se exprima sunt limitate, foloseste cuvantul "nu".

Pentru el acest cuvant este usor si familiar, astfel incat il va folosi de fiecare data cand nu poate sa isi exprime sentimentele. Incearca sa iti dai seama ce vrea sa exprime cu adevarat, apoi incearca sa transpui aceste dorinte ale lui in vorbe si sugereaza-i alternative.

Lasa-l sa aleaga

Cea mai buna metoda de a-i da incredere in el este de a-l lasa sa ia cateva decizii singur. Tine cont insa de faptul ca prea multe optiuni pot insemna prea mult pentru el. De exemplu, daca nu vrea sa coloreze pe masa din bucatarie langa tine, ii poti spune: "Putem colora aici sau putem sa ne jucam dincolo cu lego. Ce preferi?".

Fii un model pentru cel mic

Este cunoscut faptul ca bebelusii de un an ii copiaza perfect pe cei din jurul lor, asa ca incearca si tu sa limitezi uzul cuvantului "nu". Daca aude mereu de la tine ca spui "nu", te va copia si va folosi si el acelasi cuvantul. Poti sa folosesti si alte cuvinte atunci cand vrei sa il atentionezi sa nu faca ceva, ca de exemplu: "stai","e periculos","e fierbinte". Substituie cu fraze pozitive atunci cand ai obiectii legate de ceea ce face.

Fii calma

Daca ridici vocea sau ameninti foarte rar poti schimba un "nu" intr-un "da". De fapt, daca actionezi negativ si nervos vei determina bebelusul sa fie si mai negativ in viitor.

Asa ca cel mai bine este sa eviti sa iti exerciti puterea intr-un mod agresiv. Mai bine muta-te cu el intr-o alta camera, gadila-l, arata-i afectiune ca sa uite de ceea ce ii distrage atentia.

Distrati-va impreuna, intotdeauna amuzamentul te va ajuta sa cooperezi cu cei mici.Daca bebe nu vrea sa ii pui ciorapii, joaca-te cu ciorapii ca si cum ar fi niste papusi carora le lipsesc prietenii: degetelele.

Atunci cand spui "nu", explica de ce. Spune-i: "Trebuie sa porti caciula ca sa nu iti fie foarte frig" si pe urma poti sa explici consecintele sau modul cum va fi el rasplatit: "Daca o tii pe cap, o sa stam mai mult in parc, daca nu vrei sa o porti atunci o sa venim mai repede acasa ca sa nu racesti".

Spune-i o singura data ce nu vrei tu sa faca si pe urma fii calma. Copilul tau va intelege ca in a testa exista si limite. Atunci cand coopereaza cu tine, nu uita sa il rasplatesti. Incurajarea si rabdarea sunt cheile care il schimba pe "nu" in "da".

Greutatea

Cresterea greutatii unui copil este de aproximatv 200 - 250 g pe luna, insumand intr-un an 2,5 - 3 kg.
Este posibil ca, pentru o perioada limitata de timp este posibil ca unii copii sa nu creasc adeloc in greutate. Acest lucru este natural si nu trebuie sa va faceti griji. Cresterea este mai lenta in special la copii jucausi, vioi, energici.

Mult mai importante decat greutatea sunt obrajii rosii, privirea vie, muschii bine intansi, mucoase bine colorate, miscarile precise si suple, buna dispozitie a copilului si disponibilitatea acestuia pentru somn si pofta de mancare.

Statisticile arata ca in functie de varsta, sex si mediul de viata copii au urmatoarele greutati:
La 15 luni:
- mediul urban: baieti - 10,70 kg
fete - 10,14 kg
- mediul rural: baieti - 10,50 kg
fete - 10,01 kg
La 18 luni:
- mediul urban: baieti - 11,31 kg
fete - 11,89
- mediul rural: baieti - 11,24 kg
fete - 10,67 kg
La 24 de luni:
- mediul urban: baieti - 12,52 kg
fete - 12,08 kg
- mediul rural: baieti - 12,33 kg
fete - 11,74 kg
La 30 de luni:
- mediul urban: baieti - 13,70 kg
fete - 13,20 kg
- mediul rural: baieti - 13,32 kg
fete - 12, 32 kg
La 36 de luni:
- mediul urban: baieti - 14,67 kg
fete - 14,12 kg
- mediul rural: baieti - 14,28 kg
fete - 13,75 kg.

Mersul si incaltamintea

In general, copiii incep sa mearga intre 8 si 18 luni, asa ca lasa copilul sa o faca doar in momentul cand este el pregatit, nu conteaza daca din punctul tau de vedere este prea devreme sau prea tarziu, e important sa fie pentru el momentul potrivit.

Nu e nevoie sa-i cumperi incaltaminte copilului decat in momentul in care invata bine sa mearga – de obicei la 6-8 saptamani dupa ce a facut primii pasi. Este mai sigur si ii va fi mai usor sa invete sa paseasca descult. De asemenea, mersul descult ajuta la dezvoltarea muschilor labei piciorului si este de incurajat.

Atunci cand alegi incaltamintea copilului tau ai grija ca talpa sa ofere un sprijin bun piciorului. E important ca incaltamintea sa nu fie fixa pe piciorul copilului. Aceasta este perioada cand el creste cel mai repede, asa ca atunci cand cumperi incaltaminte, alege una care sa fie cu circa un deget mai mare decat lungimea piciorului copilului. La fel de importante sunt si sosetele pe care le poarta copilul tau – nu trebuie sa fie prea stramte pentru a permite circulatia normala a sangelui.

Mergi la controale periodice cu micutul tau: dupa controlul facut de medici la nastere, sunt recomandate controale la 18 luni, 2 ani si jumatate si 3 ani si jumatate.

Ofera-i celui mic ocazii sa dea cu piciorul in diferite lucruri. Astfel isi va dezvolta muschii picioarelor.

Mergi la doctor daca cel mic se plange ca il dor picioarele. Verifica de fiecare data ca in incaltamintea lui sa nu existe pietricele care sa il deranjeze si ai grija ca unghiile de la picioare sa fie taiate corect.

Multi parinti se sperie si daca bebelusul lor incearca sa mearga in picioare prea devreme, crezand ca greutatea lor este prea mare pentru a putea fi sustinuta de picioarele lor micute si inca nedezvoltate suficient. Adevarul este insa acela ca nu are nici o importanta varsta la care copilul incepe sa mearga. Dimpotriva, daca el se poate tine singur pe picioare inseamna ca acestea sunt dezvoltate suficient. Trebuie doar sa ai grija sa-l lasi sa se odihneasca atunci cand el vrea asta. Piciorusele lui obosesc foarte repede, dar statul in picioare de la varste fragede va face ca muschii picioarelor sa se dezvolte mai devreme si sa fie mai puternici

Greseli comune in alimentatia copiilor intre 1 si 3 ani

Obiceiurile alimentare ce trebuie evitate sunt folosirea in continuare a unui biberon, oferirea unei cantitati mari de dulciuri, bauturi dulci, cu aroma de fructe, cereale indulcite, chips-uri sau bomboane, toate acestea avand o valoare nutritiva mica. De asemenea, nu oferiti copiiilor alimente care cresc riscul asfixierii (morcovi cruzi, alune, arahide, struguri, carne tare, popcorn, guma de mestecat si bomboane).

Un comportament alimentar gresit se intalneste frecvent la copiii care nu mananca mult, dar beau patru cani de lapte si trei cani de suc zilnic. Impreuna, acestea contin 1350 calorii, ceea ce reprezinta un aport energetic mai mare decat cel recomandat pentru aceasta varsta. Astfel se explica faptul ca un copil care consuma o cantitate prea mare de lapte (700 ml/zi) sau suc (200 ml/zi), va refuza alimentele solide.

Alte obiceiuri alimentare gresite sunt si:
- consumul excesiv de dulciuri
- produsele cu valoare nutritiva consumate intre mese
- fortarea copilului sa manance atunci cand nu ii este foame
- servirea unor portii prea mari. Portia medie pentru un copil intre 1 si 3 ani este un sfert din cea a unui adult.

In schimb, nu trebuie va ingrijorati atunci cand copilul:
- Mananca putin. Nu uitati ca atat timp cat copilul ia constant in greutate, este activ si sanatos, atunci cu siguranta consuma suficiente calorii.
- Nu vrea sa incerce noi alimente. Pentru a introduce noi alimente in dieta copilului dvs., oferiti cantitati foarte mici (de exemplu, 1 lingura) si nu il fortati sa manance tot. Multi copii nu incearca un nou aliment decat dupa cel putin 10 incercari.
- Nu mananca tot din farfurie. Obiceiul de a forta copiii sa termine tot din farfurie nu mai este la moda. In schimb, copiii trebuie invatati sa-si dea seama cand s-au saturat si sa se opreasca. Atunci cand copilul nu mananca tot, oferiti-i portii mai mici.
- Refuza unele alimente. Nu pregatiti feluri de mancaruri foarte complicate, cu sosuri sau condimente pentru copilul dvs. In schimb, gatiti cat mai simplu. Desi nu este nevoie sa pregatiti zilnic un fel de mancare special pentru copil, nu trebuie sa va fiti surprinsa atunci cand acesta refuza mancarea pentru adulti.

Cum puteti incuraja adoptarea unor obiceiuri alimentare sanatoase

Niciodata nu este prea devreme pentru a va invata copilul principiile unei alimentatii sanatoase:
- Incurajati copilul sa incerce noi alimente.
- Dati un exemplu bun copilului, adoptand o dieta echilibrata bazata pe alimente sanatoase si limitand aportul de dulciuri, produse sarate si bauturi carbogazoase.
- Luati masa la ore fixe, astfel incat copilul sa nu ia gustari intre mese pentru a-si potoli foamea.
- Mancati impreuna in familie si nu in fata televizorului, sau in timpul unor activitati care sa ii distraga atentia copilului.
- Nu ii permiteti copilului sa aduca jucarii la masa.
- Nu preparati alimente condimentate excesiv, deoarece nu sunt pe placul copiilor mici.
- Nu adaugati prea multa sare, zahar sau sosuri la alimente pentru a nu incuraja deprinderea unor obiceiuri alimentare gresite de catre copilul dvs.

In medie, un copil intre 1 si 3 ani are nevoie de 1000 - 1300 calorii pe zi. Desi nu este nevoie sa numarati caloriile, este uneori util sa stiti care este aportul caloric recomandat pentru aceasta varsta. Dieta copilului trebuie sa fie asemanatoare cu cea a restului familiei, continand 3 mese si 2 gustari hranitoare zilnic.

Expertii sunt de parere ca cea mai sanatoasa alegere pentru micul dejun o constituie cerealele cu lapte. Aceasta combinatie este bogata in calciu si chiar in fibre (daca alegeti cereale integrale). In plus, cerealele pentru copii contin un adaos de vitamine din grupul B si fier. Evitati cerealele care contin mult zahar; in schimb incurajati copilul sa le indulceasca cu fructe. Oferiti copilului un pahar de suc de fructe, bogat in vitamina C, care contribuie la asimilarea fierului din cereale. Optati pentru sortimentele care contin cel putin 5 grame de fibre si doar cateva grame de zahar pe portie.
In dieta copilului mic, colesterolul si alte grasimi sunt foarte importante pentru crestere si dezvoltare, astfel incat ele nu trebuie limitate cantitativ.

Depresia postpartum

Depresia postpartum

Depresia postpartum (dupa nastere) poate aparea in primele luni dupa nastere. Fara tratament, depresia postpartum poate avea o evolutie prelungita si disabilitanta. Aceasta boala este foarte frecventa, afectind una din opt femei in timpul primelor luni dupa nastere. In cazuri rare, o femeie cu depresie postpartum poate dezvolta simptome psihotice care o pot pune in pericol pe ea si pe cei din jur (psihoza postpartum).

Depresia postpartum pare sa fie determinata de modificari hormonale bruste care apar dupa nastere. Aceste modificari hormonale pot determina depresie postpartum cind sint asociate cu alti factori de risc cum ar fi depresie anterioara (inclusiv tulburarea bipolara), absenta sprijinului din partea partenerului, prietenilor si a familiei sau un stres excesiv.

Tristetea postpartum

Un anume grad de insomnie, iritabilitate, plins, sentimente de coplesire si modificari de dispozitie sint normale in primele zile dupa nastere. Aceste stari ating de obicei un maxim in ziua a patra si dispar in mai putin de 2 saptamini, cind modificarile hormonale se atenueaza. Starea este comuna, jumatate dintre femei au temporar depresie medie, alternind cu stari de fericire dupa nastere.

Simptome

Simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum sau pot aparea mai tirziu dupa nastere sau pierderea sarcinii. In unele cazuri, simptomele pot atinge un virf dupa o crestere continua de 3-4 luni. Iata care sint aceste simptome:

* dispozitie depresiva - plins facil, lipsa de speranta, sentiment de gol interior, asociat sau nu cu anxietate severa

* absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice

* modificari in apetit sau greutate - de obicei o scadere a apetitului si a greutatii, mai rar o crestere

* probleme de somn - de obicei mama nu poate dormi chiar si atunci cind copilul doarme

* modificari in felul de a vorbi si a merge - de obicei neliniste, dar uneori si incetineala

* oboseala extrema sau pierdere a energiei

* sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie, fara o cauza aparenta

* dificultati in concentrarea atentiei si in luarea de decizii

* ginduri despre moarte sau sinucidere. Unele femei cu depresie postpartum au ginduri infricosatoare ca isi vor rani bebelusul; acestea par sa fie mai degraba temeri decit dorinte de a face rau.

Fara tratament, boala poate dura aproximativ 7 luni

Mai mult de jumatate dintre femei au simptome legate de dispozitie in primele doua saptamini dupa nastere. In cazul majoritatii femeilor cu tristete postpartum, schimbarile de dispozitie, insomnia, sentimentul de coplesire si agitatia dispar in urmatoarele doua saptamini.

Totusi, una din opt femei dezvolta depresie postpartum de lunga durata in saptaminile si lunile de dupa nastere. Depresia postpartum face dificila functionarea femeii si afecteaza inclusiv ingrijirea copilului si formarea atasamentului cu acesta. Bebelusii mamelor depresive tind sa fie putin atasati de mamele lor si sa fie mai inceti in comportament, limbaj si dezvoltarea mentala.

Fara tratament, depresia postpartum poate dura aproximativ 7 luni si poate continua peste un an. Tratamentul prompt este important atit pentru mama, cit si pentru copil. Cu cit tratamentul este inceput mai devreme, cu atit recuperarea este mai rapida, scazind sansele de repetare a depresiei si dezvoltarea copilului este mai putin afectata de boala mamei.

Tratament: medicatie si consiliere

In cazul in care nu apar ginduri de autoranire sau de ranire a altora, halucinatii, idei delirante, se poate astepta 2 saptamini in speranta ca simptomele depresive vor disparea. Dupa acest interval, totusi, este importanta consultarea medicului.

Tratamentul depresiei postpartum include medicatie si o forma de consiliere. Pentru tratarea eficienta a depresiei este necesara o buna relatie terapeutica intre pacienta si consilier. Antidepresivele se administreza de obicei cel putin 6 luni, mai intii pentru tratarea depresiei postpartum si apoi pentru prevenirea recaderilor. Pentru prevenirea recaderilor, medicul poate recomanda continuarea tratamentului timp de un an, inainte de a considera intreruperea acestuia.

Depresia postpartum este o conditie medicala, nu un semn de slabiciune. Este bine ca femeia sa fie sincera si sa comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezinta. Consilierea s-a dovedit de ajutor pentru preventia si tratamentul depresiei in timpul sarcinii si dupa nastere. Expertii recomanda ca ambii parinti sa participe pentru imbunatatirea succesului tratamentului.

Terapia cognitiv-comportamentala ajuta pacienta sa aiba control asupra felului in care simte si gindeste. Consilierea interpersonala (se axeaza pe relatiile mamei si pe adaptarea personala de a avea un nou-nascut) ofera suport emotional si asistenta pentru rezolvarea problemelor si stabilirea de scopuri.

Ce poate ajuta

* programarea de vizite si iesiri cu prietenii si familia, care pot suna regulat pacienta pentru a-i oferi sprijin. Izolarea hraneste depresia mai ales cind se asociaza cu stresul ingrijirii unui nou-nascut

* dieta echilibrata. Daca apetitul este redus, se recomanda mai multe gustari de-a lungul unei zile. Suplimentele nutritionale sint de ajutor pentru mentinerea energiei

* exercitii fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos. Miscarea imbunatateste dispozitia

* profitarea de razele solare cit mai mult timp posibil - mentinerea draperiilor deschise si iesirea in aer liber cit mai des

* solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei si realizarea altor sarcini in casa. Familia si prietenii sint deseori fericiti sa ajute o mama cu un nou-nascut

* evitarea alcoolului si a cofeinei. Evitarea alcoolului si a altor droguri pentru imbunatatirea starii (automedicatie). Solicitarea ajutorului medical in cazul aparitiei simptomelor ce necesita tratament medical

* evitarea suprasolicitarii; se recomanda cit mai multa odihna si somn. Oboseala poate creste depresia.

* participare la un grup de suport pentru proaspetele mamici. Nimeni nu poate intelege mai bine si oferi suport decit alte femei care trec prin aceleasi incercari.

PRIMA COPILĂRIE

(1-3 ani - perioada antepreşcolară)
1. Dezvoltare fizică generală
Spre deosebire de perioada precedentă copilul (1-3 ani) reuşeşte să se desprindă parţial de adult (mama), devenind astfel o persoană activă în mediul specific existenţei sale.
Copilul porneşte în acest moment cu două achiziţii extrem de importante pentru independenţa sa: dobândirea mersului şi a comunicării verbale.
Între 12 şi 18 luni:
• se consolidează mersul
• există o mai bună percepere şi adaptare la mediul înconjurător;
• copilul devine atras de tot ceea ce vede. Stăpânirea mersului dezvoltă spiritul investigativ, lărgindu-se totodată câmpul de acţiune.
Între 18 şi 28 de luni observăm o dezvoltare accentuată a comunicării şi o modificare a aspectului general a copilului. Unele segmente ale corpului au ritmuri de creştere inegală ceea ce determină modificarea aspectului general. Tot acum are loc osificarea cutiei craniene, a membrelor, dentiţia provizorie devine completă. Se dezvoltă sistemul muscular şi se întăresc ligamentele lucru care facilitează efectuarea mişcărilor intenţionate.
Aspectul fizic general este din ce în ce mai plăcut; specificul vorbirii şi modul în care se relaţionează cu ceilalţi sporeşte caracterul simpatic al copilului, justificând numele dat al acestei perioade „de graţie şi drăgălăşenie”.
Dezvoltarea creierului continuă. La 1 an el cântăreşte 980 gr., iar la 3 ani 1100 gr. Tot în această perioadă se dezvoltă zonele motorii specifice vorbirii.
Dezvoltarea motricităţii
O accentuată dezvoltare o cunosc mişcările implicate în mers, iar spre sfârşitul perioadei cele implicate în motricitatea fină.
Copilul îşi perfecţionează mersul independent, poate merge cu spatele, poate urca scările, poată să sară şi să se caţere. Dezvoltarea motricităţii capătă un caracter exploziv deoarece copilul se află într-o permanentă mişcare. Spre sfârşitul perioadei copilul îşi perfecţionează aceste mişcări, mai ales în activitatea de joc. Mişcările mâinii, importante pentru manipularea obiectelor, jucăriilor sunt şi ele într-o permanentă dezvoltare.
La 1 an
- introduce un obiect în altul (umple o cană cu cuburi la comandă sau în imitaţie)
- poate deschide o cutie
- se poate servi de degete în acţiunea de alimentare alături de linguriţă
- întoarce mai multe foi o dată la o carte.
Între 2 şi 3 ani
- se dezvoltă gestul grafic (trage o linie pe hârtie iar mai târziu poate trage linii verticale şi orizontale şi poate colora)
- construieşte (din cuburi)
Cel mai important aspect legat însă de dezvoltarea motricităţii este jocul sau activitatea ludică. Copilului îi place să se joace cu obiectele dar şi cu adultul. În joc mişcările şi conduita copilului încep să se coreleze, să se subordoneze unor intenţii, ceea ce implică organizarea conduitei.
Dacă la începutul acestei perioade jocul este singular, iar durata jocului este scurtă, spre sfârşitul perioadei ajunge la 30 de minute.

Între 2 şi 3 ani încep să apară elemente de cooperare a copilului în joc, cooperare care se consolidează pe măsură ce copilul creşte.
Urmare a acestui fenomen este stabilirea de relaţii între copiii (socializarea prin joc). Relaţiile pe care le pot stabili copiii prin joc pot fi pasive, active (atunci când dă jucăria altui copil, atunci când ajută pe alt copil) sau agresive (copilul loveşte fără motiv, ia cu forţa jucăriile altui copil).
Metodele educaţionale sunt cele care trebuie să structureze şi să modeleze comportamentul copilului în vederea asigurării unui echilibru emoţional al acestuia. Jocul rămâne legat de dezvoltarea motorie la această vârstă, dar complexitatea şi organizarea lui sunt strâns legate de dezvoltarea cognitivă pe care o influenţează în mod direct, jocul fiind modul prin care copilul învaţă în această perioadă.
2. Dezvoltarea cognitivă
Gândirea copilului mic (1-3 ani) este elementară şi foarte legată de concret, operând cu reprezentări ale obiectelor şi fenomenelor.
Dezvoltarea gândirii este strâns legată de dezvoltarea limbajului. Copilul descoperă că toate obiectele şi fenomenele, însuşirile au un nume. Cuvântul denumeşte un obiect, o persoană o însuşire, iar înţelegerea lui de către copil se face prin perceperea situaţiei.
Copilul începe să rostească corect şi inteligibil cuvintele uzuale. Se păstrează însă caracteristica vorbirii copilului mic, care stâlceşte anumite consoane sau inversează anumite silabe în cuvânt.
La începutul perioadei copilul se exprimă în propoziţii scurte care se vor transforma treptat spre 3 ani în fraze. Capacitatea de înţelegere a copilului se lărgeşte foarte mult devansând chiar forma deficitară a cuvântului. În această perioadă copilul îşi verbalizează toate curiozităţile şi de aceea este foarte folosită întrebarea „ce este asta”. Concomitent el îşi verbalizează, dorinţele, intenţiile, voinţele, sentimentele.
În jurul vârstei de 3 ani, copilul atinge o fază superioară de dezvoltare a limbajului, acesta devenind instrument al gândirii. Gândirea utilizează cuvinte şi construcţii verbale pentru a se putea raporta la diversitatea lumii materiale, spirituale, iar pe baza lor copilul începe să înţeleagă şi să diferenţieze realitatea înconjurătoare, să facă distincţia dintre el şi obiecte, dar cu o înţelegere primitivă rezultată din raportarea realităţii la propria persoană.
3. Dezvoltarea emoţional-afectivă
Pe măsură ce înaintează în vârstă conduitele afective ale copilului devin tot mai complexe. În jurul vârstei de 18 luni rezonanţa afectivă creşte copilul fiind mult mai impresionabil. Acum se poate manifesta gelozia în raport cu un alt copil căruia i se acordă atenţie sau faţă de o persoană care se interpune între el şi mamă.
Timiditatea faţă de persoanele străine, simpatia sau antipatia faţă de cele cunoscute sunt atitudini ce se dobândesc în această perioadă. Copilului începe să-i placă gluma, păcăleala, comicul şi poate surâde la complimente.
Atitudinea lui faţă de membrii familiei se modifică apărând anumite atitudini ostile faţă de adult concretizate în negativismul primar. Copilul se opune prin plânsete, ţipete făcând adevărate spectacole. Aceste tendinţe dispar către sfârşitul perioadei deoarece copilul se maturizează, dobândeşte mai multă siguranţă, independenţă, dar şi datorită folosirii unor metode educaţionale adecvate.
Ataşamentul afectiv faţă de persoana care îl îngrijeşte capătă acum valenţe noi. Această atitudine afectivă se manifestă selectiv, dar se poate manifesta şi faţă de anumite obiecte.
Anxietatea de separare devine evidentă, copilul reacţionând amplu la separarea de persoana faţă de care manifestă acest ataşament. În această perioadă ataşamentul se exprimă mai ales faţă de mamă, iar la 21-24 de luni poate îmbrăca forme dramatice cândcopilul, obişnuit cu prezenţa acesteia, îi descoperă absenţa. Acest lucru devine o problemă mai ales dacă persoana ce o înlocuieşte pe mamă nu are un comportament adecvat problemelor copilului la această vârstă. Legat de acest aspect, abandonul, generează reacţii care pot influenţa negativ dezvoltarea ulterioară a copilului. Cu toate că stările emoţionale sunt intense multe dintre ele sunt fragile şi instabile.Copilul trece de la o stare la alta, poate avea manifestări violente, zgomotoase, având puţine resurse pentru a-şi controla aceste stări. Sub influenţa adultului, a experienţelor lui relaţionale, a modelelor care i se oferă, aceste comportamente dispar iar dezvoltarea emoţională devine mai stabilă şi mai controlată.
Personalitatea copilului se constituie prin apariţia şi dezvoltarea unor elemente bazale ale acesteia în relaţie cu cei din jur şi cu achiziţiile importante de viaţă.